Sniper: Ghost Warrior

Cu ceva timp in urma am vazut un clip de prezentare a unui joc numit Sniper: Ghost Warrior. Fiind un fan al pustilor cu luneta in FPS-uri, conceptul mi s-a parut interesant asa ca am inceput sa fac cercetari despre joc. Am descoperit ca face parte dintr-o serie de jocuri pe care inexplicabil am reusit sa o evit. Jocul avea o simulare balistica detaliata si ca urma sa fie lansat in iunie.
Timpul a trecut, jocul a sosit si ma aflam in fata ecranului de incarcare, unde am fost intampinat de sigla companiei City Interactive. Numele imi parea cunoscut, dar nu stiam de unde. Cand am intrat in meniu si jocul a inceput sa sacadeze inexplicabil, mi-a picat fisa. Terrorist Takedown, Code of Honor, SAS Secure Tomorrow, trei dintre cele mai groaznice FPS-uri pe care le-am jucat vreodata. Privind pe lista de jocuri produse de City Interactive, asteptarile pe care le aveam de la Sniper Ghost Warrior au scazut, sau mai bine zis, s-au prabusit in flacari. Dar intrand in joc, am fost surprins sa vad ca nu era chiar atat de rau.

Dupa numele companiei ce a creat jocul a mai fost un lucru ce mi-a atras atentia, numele motorului grafic, Chrome. Cu multi ani in urma, inainte ca Google sa faca un web browser, Chrome era numele unui FPS destul de bun creat de Techland si a tehnologiei pe care era construit. Tehnologie ce a continuat sa evolueze, fiind folosita anul trecut pentru Call of Juarez 2. Insa pentru Ghost Warrior tehnologia se pare ca a involuat.
Era o vreme in care motorul Chrome putea oferi o imagine detaliata fara nevoia ca totul sa fie scaldat intr-un filtru de culoare argintie-verzuie. Am inteles de ce era folosit acest filtru la Call of Juarez 2, pentru ca in esenta asa arata un film western vechi. Nu mi-am putut explica initial de ce trebuia sa arate si acest joc la fel, dar dezactivand-ul am aflat. Filtrul de culoare serveste doua functii. Prima este cea de a intuneca ecranul, fara acest efect privind inspre pamant poate cauza orbire spontana. A doua functie este cea de a face umbrele mai pufoase, pentru ca si pe nivelul maxim al detaliului umbrele arata slab, iar la distanta arata oribil. Pe nivelul minim umbrele sunt formate din pixeli atat de mari incat veti crede ca sunteti atacat de Space Invaders.
Texturile nu sunt nici ele din cale afara de detaliate, efectele de explozii par destul de anemice si in cele din urma, sprite-urile ce formeaza vegetatia vor face tot posibilul pentru a obstructiona vederea jucatorului.
Simplu spus, jocul nu arata din cale afara de bine. Comparat cu alte FPS-uri ce se petrec in jungla, dar vechi de 2-3 ani, precum Far Cry 2 sau Crysis, arata destul de slab, iar nivelurile nu sunt chiar atat de mari incat sa justifice lipsa detaliului.

In mod normal nu m-ar deranja un joc ce are grafica slaba, dar in acest caz grafica are o influenta asupra gameplay-ului. Filtru de culoare face totul sa para verde intunecat, ceea ce inseamna ca inamicii sunt destul de greu de observat. Nu ma refer la situatiile in care sunt la distante mari, ci cand sunt la 10 metri de personaj. Si daca tot veni vorba de metri, Ghost Warrior are tendinta sa indice cateodata dublul distantei actuale. Un alt efect pe care il are grafica este ca adesea umbrele vor palpai pe copaci sau pe stanci, dand impresia ca acolo se ascunde cineva, un lucru destul de iritant in timpul cautarii de inamicului invizibil ce descarca un incarcator in sarmanul lunetist.
Totusi grafica nu dauneaza la fel de mult gameplay-ului precum fizica. Inamicii se vor bloca in pereti si personajul controlabil va putea intra in pietre, dar in mod inexplicabil nu poate sa se strecoare pe sub un gard de plasa pe unde ar incape doua gaini, una peste alta. Detectare coliziunilor cu terenul este de asa natura incat am ramas blocat si in obstacole peste care puteam sa trec in Alpha Protocol. Sunt chiar situatii in care am ramas blocat intr-un colt din cauza unui coechipier, firendly fire fiind inexistent ca o solutie. As mai mentiona si animatiile, dar cred ca ma plang deja prea mult despre grafica acestui joc. Si ca sa pun punct capitolului tehnic, sunetul este nu iese in evidenta cu nimic.

Dupa cum am mentionat la inceput, Sniper Ghost Warrior nu este un joc pe cat de rau credeam ca va fi. Tutorialul si primele zone din joc mi-au lasat o impresie predominant pozitiva. Au fost lucruri ce m-au impresionat foarte mult. Primul era abilitatea de a trage in pasari. Nu am nimic impotriva inaripatelor, dar nu tin minte sa fi jucat un FPS de razboi care sa permita doborarea din zbor a pasarilor de la Delta Force. Nu mai stiu exact daca erau pasari zburatoare la Crysis, stiu doar ca erau gaini. Sunt gaini si in Ghost Warrior, puteti chiar sa jonglati cu ele in aer daca trageti destul de rapid. Papagalii nu sunt foarte distractivi, stau in cusca si nu opun rezistenta.
Lasand pasarile in pace, ajungem la elementul cel mai bun al jocului, simularea balistica. In acest aspect producatorul pare ca s-a tinut de cuvant. Traiectoria gloantelor este afectata de gravitatie, vant si am auzit ceva legat de curbura pamantului care mi s-a parut cam exagerat. Rezultatul este ceva foarte apropiat de un simulator de lunetist. Ceea ce inseamna ca pentru a nimeri pe cineva la distanta, va trebui sa fiti atenti la factorii mediului si pulsul personajului, altfel veti rata.
Pentru a veni in ajutorul celor mai putini priceputi, pe nivelele de dificultate easy si medium, isi va face aparitia un punct ce va indica unde va lovi defapt glontele. Mai exista si butonul de concentrare ce incetineste timpul pentru tintele mai dificile. O lovitura directa in cap, de la o distanta suficienta, va genera un efect de bullet-cam care dupa o vreme poate deveni iritant, dar in acelasi timp este util. Cu bullet-cam puteti vedea mai bine daca inamicul doborat avea cumva colegi in apropierea sa.

Primele niveluri din Sniper Ghost Warrior presupun strecurarea in liniste prin jungla, eliminand inamicii la indicatiile coechipierului, folosind arme cu amortizor sau cutite de aruncat. In momentul in care am observat cutitul in acest joc realizat pe motorul Chrome, un beculet s-a aprins in cap, sa ii spunem bing 1. Din cate se pare, eram un lunetist bine pregatit a carui nume era lung si compus din termeni militari si semi-militari ce suna bine pe hartie. Misiunea mea era cea de a elimina presedintele tiran al unei tari insulare fictive de langa America de Sud.(bing 1′ )
Dupa ce am traversat acest nivel fara a fi detectat de inamic, am fost informat ca trebuie sa escaladez o stanca pentru a gasi locul ideal pentru asasinat. Am scos din inventar un carlig cu o franghie(bing 2) pe care trebuia sa il prind de o creanga pe care trebuia sa urc(bing 3-combo). Un iz de Call of Juarez 2 m-a izbit deodata, era de parca ma aflam in rolul lui Thomas McCall.

Dupa un asasinat esuat, jocul a inceput sa devina mai putin placut. Lumea spune adesea ca inamicii din Crysis au vedere neomeneasca. Acei inamici sunt orbi pe langa cei din Sniper Ghost Warrior. Nu am inteles niciodata cum si-au dat seama de unde am tras eu folosind un amortizor, ascuns intre ierburi, pe o stanca, la umbra, imbracat intr-un costum de buruieni. Si nu am inteles de ce trageau numai in mine si nu in colegul meu proptit pe aceeasi stanca, la umbra, aflat in aceleasi buruieni si imbracat in acelasi costum de ierburi, sau viceversa. Cu timpul mi-am dat seama de ce nu trageau in el. Coechipierul meu era invulnerabil. Cat de invulnerabil? A fost o situatie in care el statea in picioare, facand nimic in mijlocul unei lupte. Am stat o vreme si am injurat AI-ul, dar am descoperit ca poate fi utilizat ca un scut uman incredibil de eficient. Stateam drept el iesind ocazional pentru a lichida cate un inamic foarte bine ascuns si eram in perfecta siguranta.
In cele din urma s-a trezit si s-a dovedit a fi chiar util la uciderea ultimului inamic ramas. Dupa care a fost ranit grav intr-un cinematic, fiind eliminat din joc. Aceasta decizie probabil a fost una foarte inteligenta din partea producatorului, pentru ca a urmat o sectiune destul de lunga de navigare ce ar fi cauzat mari probleme pentru stupiditatea sa artificiala.

Pana in acel moment inca aveam o parere relativ buna despre joc. Dar a urmat o secventa de stealth fortat. In mod normal pe mini-map sunt indicati inamicii care il cauta in mod activ pe jucator. Initial am acceptat acest lucru, considerand ca adauga la tensiunea furisatului. Insa intr-o situatie de stealth fortat, nu este chiar atat de util sa stiu ce inamici m-au vazut deja, pentru ca dupa ce ma vede unul singur, alarma suna prin magie si trebuie sa reiau nivelul de la capat.
La aceasta secventa de stealth magia AI-ului a devenit si mai evidenta. Era suficient ca un inamic sa intoarca capul in stanga si in dreapta, cu spatele la mine, pentru a intra in starea de alerta. Nici nu trebuia sa se intoarca inspre mine sa ma vada pentru ca bara, ce indica gradul de atentie a inamicilor la prezenta mea, sa creasca.
Aceasta secventa a fost foarte iritanta, in special pentru ca inamicii sunt greu de vazut, iar ei sunt capabili sa distinga buruienile din mediu de cele ale costumului meu. Nici nu puteam sa ii omor pentru ca un cadavru genereaza automat o alarma. Cel putin am putut sa ma razbun pe gaini.

Cu trecerea timpului, am mai observat un lucru. La un joc numit Sniper, arma cu luneta este surprinzator de dispensabila, cel putin asta mi-a spus jocul in sine cand am vrut sa iau o alta arma de pe jos si m-am trezit cu pusca la pamant. Nu am putut arunca pistolul si nici cutitul. In ciuda acestei limitari m-am trezit cu o alta arma cu luneta la un moment, pe care personajul aparent o tinea in spate. Dupa acesta secventa si un ecran de incarcare, ma aflam intr-un lift ce ducea catre o sonda de petrol aflata pe apa(bing 2′ ). Nu mai aveam arma cu luneta, aveam acum o mitraliera, doi coechipieri si alergam prin instalatie omorand inamici si spargand usi in slow motion(bing 3′ combo). Mi s-a parut stranie situatia, deoarece ma asteptam ca intr-un joc numit Sniper sa fiu predominant lunetist. Apoi a fost o secventa in care zburam cu un elicopter catre o alta sonda(bing 4′ ultra combo). In cele din urma eram din nou pe in jungla, moment in care am auzit o replica familiara. Am crezut ca era doar repetitia efectelor audio des intalnita in joc, dar nu, nu era. Era o replica rostita de personajul meu inainte de secventa cu sonda de petrol. Deodata mi-am dat seama ca eram defapt in acelasi loc, doar ca eram in rolul unui alt personaj(bing 5′ fatality), iar tranzitia s-a facut fara sa fi observat. Atunci mi-a picat fisa, povestea de razboi fara noima, lupta pe sonda de petrol, spartul de usi in tandem cu un coechipier in slow motion, plimbarea cu elicopterul, schimbarea de rol. Eram intr-o clona slaba a lui Modern Warfare 2.
Varietate scazuta de arme, AI slab, coechipieri ce se rataceau pe harta si trebuiau resetati prin magie, grafica de slaba calitate, asta combinat cu un Modern Warfare 2 ce deja nu imi placea, a generat un val de repulsie spontana la adresa jocului. De la un concept bun, cel de lunetist, cu o implementare reusita a balisticii s-a ajuns la inca un shooter generic de razboi pe care City Interactive le scoate pe banda rulanta de ani de zile. Nu ar fi trebuit sa ma surprinda asta.
Eram totusi bucuros de o secventa ce parea sa fie finalul, am reusit sa asasinez pe cineva, nu am aflat exact cine era asa ca am presupus ca era presedintele cel rau, dupa care am fugit pana ce am fost impuscat. Am fost totusi salvat si dus pe o barca unde eram in siguranta. Am crezut ca era finalul, asa ca mi-am spus, macar e un joc scurt, nu a fost la fel de enervant ca Rouge Warrior, per total, nu a fost o experienta rea.

Dar dupa un ecran de incarcare m-am trezit intr-o barca pneumatica, inarmat, mergand pe un rau intr-o jungla intunecat. M-am uitat in jur, m-am intors catre coechipierul din spatele meu si l-am intrebat: „Cand am intrat in Bad Company 2, si cum de imi merge pe PC-ul asta?”
Iar el a raspuns.
„Bad Company 2? Nu strengarel, mai ai de suferit, Sniper Ghost Warrior continua.”
Iar friendly fire tot nu functiona.

Jocul mai are si un mod de multiplayer, la care de obicei toata lumea este un lunetist imbracat in buruieni ascuns printre ierburi. Sunt chiar patru clase de lunetisti, fiecare avand o arma principala diferita si sanatate mai multa sau mai putina. Conceptul unui multiplayer la un joc ce se vrea a fi un simulator de lunetist este la fel de bun ca cel al jocului in sine. Dar la fel ca acesta are mici defecte, cum ar fi ca toata lumea este un camper.

Ca o concluzie, daca vreti o simulare balistica destul de reusita intr-un joc de slaba calitate, Sniper Ghost Warrior este pentru voi. Va veti distra calculand locul unde trebui sa trageti pentru a nimeri un inamic, compensand pentru rezistenta aerului, directia si viteza vantului, gravitatia, respiratia personajului, pulsul sau si ocazional miscarea tintei. Dar nu prea mult, pentru ca periodic jocul se va schimba, devenind iritant, monoton si repetitiv. Daca vreti un joc ceva mai bun, cu o simulare balistica slaba, sunt solutii mult mai bune disponibile pe piata, chiar si mai ieftine. Desi  Sniper Ghost Warrior are pretul unui joc de buget de 30 de euro, Far Cry 2 este in acest moment mai ieftin decat creatia celor de la City Interactive si un joc mai bun.